Cu multa placere

o voi invata si eu pe alexia aceste poezii scrise de voi fetelor ca sunt foarte frumoase.

Povestea unui omuleţ de zăpadă
Colectia: Poezii pentru copii
A fost odată, într-o lume mai albă decât o foaie de hârtie pe care nu e scrisă nicio poveste, un omuleţ negru de supărare. Supărarea nu i se trăgea de la altceva decât la singurătatea prea mare, căci, pe acolo, prin deşertul lui de zăpadă, nu se arăta nimeni.

Într-o zi, cum stătea el, aşa, bosumflat, şi îndesa cu ciudă fulgi de nea într-o pernuţă pufoasă, îi trecu prin cap gândul cel mai năstruşnic: să plece! Să plece şi să vândă pernuţe albe şi moi, ba chiar şi săculeţi de dormit, cui o dori să cumpere... Dar era foarte hotărât să se târguiască ore în şir, chiar dacă avea să iasă în pierdere... Căci nimic nu îşi dorea mai mult decât să aibă cu cine să se târguiască.

Zis şi făcut. Aruncă bagajul în sănioara la care prinse şi câţiva clopoţei, să-i ţină de urât, şi îşi începu călătoria, ce avea să dureze zile în şir, una după alta, dacă lăsăm timpul să se deşire ca un fir de aţă dintr-un ghem încâlcit...

În cea din urmă zi a călătoriei sale, când era cât pe ce să treacă pragul către lumea locuită de făpturi omeneşti, în faţa omuleţului nostru, încă negru de supărare, se opinti un înger:

- Unde zoreşti aşa? îl întrebă îngerul.

- Caut oameni, să le vând pernuţele astea moi! răspunse el, plin de speranţă şi bucuros că, în sfârşit, cineva îi taie, ca o rază de soare, calea singurătăţii.

- Cauţi oameni? se prefăcu mirat îngerul. Oameni vii?

- Păi, da, aşa mi-am zis, că trebuie să am şi eu cu cine să fac un târg cinstit...

- Adică să le dai pe degeaba pernuţele la care ai muncit o iarnă întreagă?

- Şi săculeţii...

Îngerul zâmbi omuleţului, care se albea încet, încet, pătruns de o pace tot mai adâncă...După vreo câteva ore de sporovăială, pe nebăgate de seamă, amândoi ajunseră-n cer. De acolo se vedeau bine de tot şi urmele săniuţei prin deşertul alb şi oraşul cu străduţele pe care ar fi urmat să rătăcească mica făptură de nea.

- Vezi tu fiinţele acelea care trec unele pe lângă altele?

- Le văd...

- Fiecare dintre ele are în inima ei o avere mai mică sau mai mare... dar nu mai ştiu, din păcate, să facă un târg cinstit cu un omuleţ de zăpadă...

- Adică, de ce?

- Pentru că niciuna nu vrea să iasă, ca tine, în pierdere. Acum înţelegi?

- Aşa şi aşa... răspunse mica făptură, în timp ce în capul rotund îi încolţi o idee şi mai năstruşnică decât aceea a călătoriei, al cărei sfârşit nu îl prevăzuse.

- Lasă, o să pricepi tu mai târziu, zise îngerul zâmbitor, privind cum omuleţul desface mulţumit pernă cu pernă şi împrăştie fulgii albi de sus.

- Acum, zise el încântat, o să-şi facă singuri pernuţe şi săculeţi de dormit... că eu sunt aici şi nu mai pot să le vând nimic.

Numai că oamenii se uitau în sus, se bucurau o clipă de ninsoarea bogată, apoi îşi vedeau de drum... Rareori, câte un copil căruia vreo bunică sau vreun bunic îi citise, printre altele, şi povestea aceasta, se întindea pe spate în aşternutul de nea, lăsa acolo o urmă adevărată, de îngeraş, după care se punea pe făcut un om de zăpadă, cu ochişorii ca două măsline, câteodată foarte înneguraţi...

Ultima ninsoare-a prins sa cearna


Fulgul moale-a sarutat tapsanul,


Mama, cand nici nu-mplinisem anul


Tu mi-ai aratat intaia iarna.





Mi-ai purtat manuta peste nea


Ca sa simt ca-i moale si e buna


Si-ai privit cu mine, impreuna


Turturii ca un tais de stea.





Toate anotimpurile-apoi


Rand pe rand le-ai colindat
cu mine


Ca sa-nvat mai iute si mai bine


Mandrele privelisti de la noi,





Si-n casuta mintii sa incapa


Bogatia atator intelesuri,


Cate salcii se rasfrang in ape,


Cate spice se indoaie in sesuri.





Tu, intaia mea invatatoare


Cu povete drepte calea-mi sameni


Si ma-ndemni spre dragostea de oameni


Ca spre cel mai drept dintre izvoare.





As dori sa te iubesc mereu,


Sa-ti mangai cu mana mea cea mica


Bluza mirosind a levantica,


Mama, cand ma strangi la pieptul tau.





Ultima ninsoare-ncarca merii


Dar curand ce plini vor fi de floare!


Martie mamico, sarbatoare!


Sarbatoarea ta si-a primaverii!

Frumoasa Clau abia astept sa o aud si eu pe ely spunanad prima ei poezie

Foarte frumos, eu stiu doar cantecele...cutiuta muzicala.

Si noi
Ii mai pun si ii place si cantecelele de la lazy town

super toate.foarte dragute.

O sa vin si eu cu o poezie care i-o spun mereu Elinei ca sa invete nasucul,gurita...


De cand am venit pe lume
Mi-a placut sa stiu de mine.
In oglinda ma privesc
si incep sa povestesc:
Am un cap rotund,vezi bune
Urechiuse foarte fine
Doua sunt,stie oricine.
Un nas mic
Si o gurita
Si 2 ochi de albastrita
Vine-n continuare corpul,e legat de cap cu gatul
La corp am 2 manute,ce au 10 degetute
Si mai am 2 picioare,care-s bune la miscare
Eiii acesra-i corpul meu
Sa-l invat nu a fost greu!

Foarte frumoasa gepiza. abia astept sa se faca si gaza mea mai mare s-o invat poezii. am de unde sa le iau.

da foarte frumoasa gepiza.

Eu i-o spun mereu sii ii arat,capul,ochisorii,gurita,nasucul
Si ii place

Ionica cel murdar

Dimineata cand se scoala
Niciodata nu se spala
Totdeauna e murdar
Si negru ca un hornar.
Dar ligheanul suparat
Asfel l-a amenintat:
Stai! Te-oi prinde eu Ionica,
Ce de apa-ti este frica?
Si Ionica fuge, fuge…
Si ligheanul tot l-ajunge,
Si mi-l spala drept in drum,
Cu apa si cu sapun.

anarebeca6 a scris:

Maimutica cu cercei
Joaca noaptea pan’ la trei,
De la trei si jumatate
Maimutica nu mai poate…

Maimutica cu cercei,
Joaca noaptea pan’la trei
si la trei si jumatate
I s-au rupt pampersii-n spate…

super tareee! tocmai i-a zis matusica dariei zilele astea si i-a placut maxim! bine ca am gasit-o! o voi invata!

cristinik84 a scris:

Azi pisica mea e trista

Azi pisica mea e trista,
Ca nu are o batista
Sa-si sterga cu ea mustata
Ca i-a murdarit-o rata.
Pisicut-o stai nitel!
Iti dau eu un prosopel.
Dar pana ma-ntorc cu el,
Ai grija de soricel?

fetelor, imi aduceti aminte de copilarie! eu zicea proposel...nu puteam sa zic prosopel!

fetelor foarte frumoase poieziile
dar baiatul meu acum este mai marisor si invartam poizii de la scoala

sunt foarte frumoase poezioarele. mi-am amintit putin de copilarie cand spuneam si eu astfel de poezii

Avem de unde invata poezii. Sa vedem copii invata? Aici e aici...

foarte frumoase. mai scrie cineva pe aici.

sunt foarte frumoase poezioarele. pe unele nu le stiam...stie si alexia tica-tica

Un pitic,
Atat de mic,
Facea baie in ibric.
Pe sapun a alunecat,
Si piticul s-a 'necat.
Vai, vai, ce pacat,
Ca piticul s-a 'necat!

Pisicuta pis pis pis
Te-am viasat azi noapte-n vis
Te spalam
Te pieptanam
Funda rosie iti puneam.

Tica tica tica
Ma batut mamica
Ca mancat pisica
Toata mancarica
Si ma-am dus la scoala
Cu burtica goala.

Melc melc codobelc
Scoate coarne bouresti
Ca te duc la balta
Si-ti dau apa calda
Si te asez pe un bustean
Sa mananci leustean.

Primele lui poezioare au fost astea si cantecelu preferat ,,in padurea cu alune,, acum stie cateva in spaniola ei nu fac serbari ca la noi cu poezi ci fac carnavale cu costume nimic din ce se face la noi aici nu exista deci nu ma pot bucura ca si voi de serbarile lui,nici de craciun,nici de ziua mamei care apropo aici ziua mamei este in prima duminica din luna MAI.

mie imi plac foarte mult poeziile Elenei Farago. cand eram mai mica, le citeam in continuu de dragi ce-mi erau. o voi invata si pe fetita mea cand se va face mai mare. deja i le spun de-acum.[le stiu pe derost]
daca vreti le gasiti pe net. sunt foarte frumoase si educative. ''te unge pe suflet.''